Tags


Sanctuarul și Mântuirea

30th June 2016

click for English click for Croatian click for French click for German click for Italian click for Romanian click for Russian click for Spanish

Doctrina sanctuarului ceresc este fundamentală pentru adventismul de ziua a șaptea. Dar mulți adventiști nu pot să explice diferența practică pe care această învățătură o aduce în viețile lor. Dar oare, chiar se vede o diferență?

Aș vrea să vă împărtășesc și vouă una dintre cele mai frumoase explicații pe care am citit-o despre semnificația acestui subiect. Ea se găsește în cartea Ransom and Reunion (1977), scrisă de W. D. Frazee.1 Vă recomand să citiți toată cartea, dar aici puteți parcurge primul capitol în întregime. Sper că această lectură să vă atingă inimile și să vă inspire să studiați mai profund lucrarea lui Hristos în locuințele cerești de sus.

“Cât valorezi?”

Din cartea Ransom and Reunion de W. D. Frazee

„Judecătorule, te-ai gândit vreodată ce însemni tu pentru Dumnezeu?” se îndrepta întrebarea mea către un prieten care slujise ca judecător timp de mulți ani și a cărui soție trecuse în neființă de curând. Foarte repede discuția noastră s-a îndreptat spre făgăduințele din Biblie și spre mesajele de mângâiere din ea. „Recent, în Venezuela”, am continuat eu, „un tată a plătit 900.000$ pentru a-și răscumpăra fiul de 13 ani care fusese răpit. A meritat?”

„Desigur,” a afirmat prietenul meu, „pentru tatăl lui a meritat.”

„Da,” l-am aprobat eu. „Dar, judecătorule, spune-mi: a plătit cineva vreodată o recompensă pentru tine?” A dat din cap afirmativ. Știa despre jertfa de la Calvar.

„Judecătorule, meriți?”

Atunci și-a plecat capul. „Nu, domnule Frazee, mi-e teamă că nu merit.”

„Dar așteaptă puțin,” i-am spus eu. „Cunoaște Dumnezeu valorile? Știe Cel care te-a creat cât valorezi? Dacă El spune că meriți prețul pe care l-a plătit pentru tine, l-ai contesta? La urma urmei, dacă nu meriți atât de mult, înseamnă că El s-a înșelat pe El, nu-i așa? Lăudat fie Domnul că meriți prețul recompensei.”

Ce îl face pe om valoros în ochii lui Dumnezeu?

Să presupunem că atunci când tatăl își căuta fiul răpit peste tot, cineva a venit la el cu următoarea ofertă:

„Domnule, am auzit că vă căutați băiatul și că sunteți dispus să plătiți o recompensă de 900.000$.”

„Da, așa e! Mă puteți ajuta să îl găsesc?”

„Ei bine, cred că vă pot aduce un băiat care vă costă doar 100 de dolari. Economisiți mulți bani.”

Crezi că a fost interesat tatăl? Deloc! El nu căuta doar un băiat. El căuta băiatul, pe băiatul lui.

De ce a plătit Dumnezeu o recompensă infinită pentru om? Pentru a înțelege trebuie să vedem mai întâi care a fost scopul lui Dumnezeu în crearea omului. Dumnezeu l-a creat pe om pentru a avea părtășie cu El. Vorbind despre Israelul din vechime, Dumnezeu a spus: „poporul pe care Mi l-am alcătuit” (Isaia 43:21). Da, „căci Domnul are plăcere de poporul Său” (Psalmi 149:4).

Toți suntem diferiți, suntem personalități noi. Ai întâlnit pe cineva exact ca tine? Adesea, când pun această întrebare, unii răspuns: „Nu, și e bine așa!” Da, e un lucru bun. Dacă ți-ai găsi copia ta, valoarea ta ar scădea cu cel puțin 50 de procente. Dar nu e nici un pericol. Ești unic, unică. Dumnezeu „a avut nevoie” doar de o persoană ca tine. Dar El a „avut nevoie” de tine.

„Noi am fost creați pentru că a fost nevoie de noi” – Ellen G. White, Signs of the Times, 22 aprilie 1903.

Una dintre cele mai mari nevoi ale inimii omenești este să simtă că este util, că e nevoie de tine. Să simți nevoia celuilalt de dragoste, să știi că cineva răspunde acestei nevoi – aceasta este temelia adevăratei părtășii. Soțul și soția care au o astfel de experiență pot avea o pregustare a cerului. Când părinții și copii se bucură de o astfel de comuniune, atunci nu există o prăpastie între generații. Datorită nevoii reciproce și a împlinirii reciproce a acestei nevoi poți avea o prietenie adevărată. Și prin toate aceste relații interumane, Dumnezeu dorește să ni se descopere nouă. El dorește foarte mult ca noi să înțelegem nu doar ce înseamnă El pentru noi, ci și ce însemnăm noi pentru El.

Mulți eroi biblici i-au adus bucurie Creatorului lor prin relația personală pe care au avut-o cu El. Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani. El a însemnat atât de mult pentru Dumnezeu, încât El a spus: „Vino acasă cu Mine, Enoh și vom continua să umblăm împreună toată veșnicia.” „Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu” (Evrei 11:5). Enoh l-a făcut fericit pe Dumnezeu. El a răspuns nevoii din inima Celui infinit și cu siguranță că și astăzi există Enohi (PDH 332).

Gândiți-vă la Avraam. Deși în Scriptură sunt înregistrate greșelile și căderile lui, ea ne mai spune că „el a fost numit prietenul lui Dumnezeu” (Iacov 2:23). Cine l-a numit astfel? Însuși Dumnezeu. El spune despre Avraam: „Avraam, prietenul Meu” (Isaia 41:8). În relatarea din Geneza 18 putem citi despre prietenia lui Dumnezeu cu Avraam, prietenul Său. Îl vedem cum Își exprimă încrederea în el: „Căci Eu îl cunosc” (Geneza 18:19). Îl putem auzi cum se sfătuiește cu Avraam în privința Sodomei. Putem asculta cum Avraam vorbește cu Dumnezeu plin de reverență, dar cu încredere, spunându-I ce crede el că este în concordanță cu dreptatea și mila divină.

Apoi să privim la Moise. „Domnul vorbea cu Moise față în față, cum vorbește un om cu prietenul lui” (Exod 33:11). Această relație personală, creată în anii de singurătate ai lui Moise, ca păstor în Madian, a rămas puternică (cu excepția acelui moment de nerăbdare de la Kades) în toți cei patruzeci de ani în care Moise a fost conducătorul vizibil al poporului Israel. Iată-l pe Moise pe munte, în strânsă comuniune cu Dumnezeu. Acolo Dumnezeu i-a descoperit planurile pentru construirea unui Sanctuar pe pământ, o mostră în miniatură a templului ceresc. Dar întâlnirea lor e întreruptă atunci când Dumnezeu îi spune lui Moise ce se petrece în tabără. Apostazia cere măsuri ferme și Dumnezeu propune să șteargă poporul Israel de pe fața pământului și să pună bazele unui popor nou cu ajutorul lui Moise. La fel ca Avraam, Moise mijlocește cu umilință, dar totodată cu îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu. El își oferă viața lui în schimbul poporului. Pledoaria lui este un ecou al dorinței arzătoare a Celui Preaînalt; așa că Dumnezeu propune un pact, o înțelegere în privința viitorului poporului Israel.

Tu unde te vezi în acest tablou? Dumnezeu te-a creat și pe tine să fii prietenul Lui. Nu poți lua locul lui Enoh, al lui Avraam sau al lui Moise, iar ei nu îți pot lua locul tău. Dumnezeu are un loc în inima Lui inifinită pe care doar tu poți să îl ocupi. El „are nevoie” să îi fii prieten. El își dorește părtășia ta cu El, dragostea ta, înțelegerea ta. Ești prețios în ochii Lui. Acesta e motivul pentru care te-a creat. Acesta e motivul pentru care a murit pentru tine și acesta e motivul pentru care s-a întors în cer ca să îți pregătească un loc, cu promisiunea că „Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi” (Ioan 14:3).

Toată viața am știut că am nevoie de Dumnezeu. Dar am fost uimit când am aflat că și Dumnezeu „are nevoie” de mine, nu doar să fac faptele Sale, ci să îi fiu prieten. În această carte vreau să îți împărtășesc și ție această veste bună. Căci indiferent cât de mult m-ar iubi pe mine, nu uita că El te prețuiește pe tine de parcă ai fi singura ființă din lume.

„Legăturile dintre Dumnezeu și fiecare ființă sunt așa de intime și profunde ca și când n-ar mai fi alt om pe pământ” – Calea către Hristos, 100.

Cum poate să aibă nevoie de o persoană atunci când El are milioane de prieteni? Să luăm ca exemplu o familie cu opt copii. Ajunși la vârsta adolescenței și la douăzeci de ani, șapte dintre ei par a fi copii bune, care își respectă părinții și sunt recunoscători pentru tot ce au făcut pentru ei. Dar unul dintre ei este un pungaș, încalcă legile omenești și legile lui Dumnezeu. Crezi că tatăl îi va spune mamei: „Ne-am descurcat destul de bine. Șapte din opt copii sunt bine, ceea ce este peste medie. Îmi pare rău pentru Harry. Dacă vreodată se hotărăște să vină acasă, fără îndoială că îl vom primi, dar nu trebuie să lăsăm ca ceea ce a făcut el să ne frângă inimile. La urma urmei, avem șapte copii loiali. Să fim recunoscători pentru acest lucru și să nu ne îngrijorăm.”

Așa vorbește un tată? Dacă ar face-o, l-ar asculta mama?

În mintea mea eu îmi imaginez o familie adunată în jurul mesei, de ziua recunoștinței. George, cel mai mare dintre copii, a venit și el la reuniune. Ce bucurie aduce el în inima părinților. Și Mary, ce caracter frumos! La fel și ceilalți cinci care stau adunați în jurul mesei, bucurându-se împreună cu mama și tata. Dar pe obrazul mamei curge o lacrimă. Și încă una, căci se gândește la Hary, rebelul Harry, care e undeva în lumea largă. Și privind în ochii înlăcrimați ai mamei, un gând mă lovește – faptul că ea are șapte copii loiali îi adâncește durerea și mai mult, gândindu-se la Harry. În inima ei e un loc pe care nimeni, în afară de Harry, nu îl poate ocupa.

Oare ce se poate spune despre Cel care a creat mamele? Și El are un loc în inima Lui pe care nu îl poate umple nimeni, în afară de tine. Dragostea pe care o are pentru milioanele de oameni din lume, care îi bucură inima, nu poate lua locul dragostei, prieteniei și părtășiei tale.

Doar un lucru Îl oprește. Păcatul l-a despărțit pe om de Dumnezeu, în Eden și păcatul prelungește această despărțire și astăzi. „Nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru” (Isaia 59:2).
Și pentru că păcatul pune această despărțire între Dumnezeu și cei pe care Îi iubește, El nu îl poate tolera, nu poate trăi cu el. Vrea să îl eradicheze, dar cum poate face acest lucru fără să îi distrugă pe cei infectați de păcat?

În Sanctuar, Dumnezeu își descoperă planul Său minunat prin care problema păcatului poate fi rezolvată – cum să distrugă păcatul fără să îi distrugă pe cei pe care Îi iubește, cum să Îi salveze pe păcătoși fără să perpetueze păcatul? Este un plan cu un cost mare. Deja Cerul a plătit cu veacuri de întristare și durere. Dar ești atât de valoros încât Hristos ar fi plătit întreaga recompensă doar pentru a te salva pe tine.

Recompensa este un lucru, reuniunea este altceva. Hristos, Creatorul, Răscumpărătorul și Mijlocitorul nostru s-a ocupat de amândouă.

Frazee, W. D. Ransom and Reunion through the Sanctuary, repr. ed. (W. D. Frazee Sermons, 2015). Publicat cu permisiune.

  1. W. D. Frazee (1906–1996) evanghelist medical din Biserica Adventistă, profesor și co-fondator al centrului Lifestyle Wildwood Sanitarium Inc., din Georgia, SUA. Pentru mai multe informații despre Frazee, accesează http://wdfsermons.org/elder-frazee-ministry. Pe același site web puteți găsi zeci de predici disponibile gratuit.