Tags


On My Bedside Table #6 | Just Mercy (Thando Malambo Amankwah)

18th July 2018

click for English click for Italian click for Portuguese click for Romanian

De pe noptiera mea este o serie de recenzii de carte care își propune să se asigure că cele mai bune cărți sunt citite din nou și din nou. Citește mai multe despre această serie aici.


Numai Har: o poveste despre dreptate și răscumpărare, Bryan Stevenson (2014)

Bryan Stevenson este un avocat excepțional, un apărător neînfricat al celor săraci, zdrobiți, condamnați pe nedrept. În Numai Har, el scrie din prima linie, expunându-și inima și sufletul în timp ce prezintă cititorilor urâțenia sistemului de justiție al Americii. Cartea este scrisă într-un mod sincer, arzător și profund curajos. Am citit-o de mai multe ori, și de fiecare dată m-a provocat să îmi reevaluez dedicarea și înțelegerea dreptății ca tânăr adventist de ziua a șaptea.

Probabil că aspectul care dă cea mai mare putere cărții lui Bryan este expunerea poveștilor clienților săi. Copii precum Charlie, un băiat de 14 ani care a fost traumatizat profund în anii în care a locuit cu un tată abuziv. Charlie a fost condamnat pentru o infracțiune gravă și a fost trimis în închisoarea pentru adulți unde a fost abuzat sexual și molestat de către deținuții bărbați mai în vârstă. Când s-au întâlnit pentru prima dată după ce Bryan a preluat cazul lui Charlie, Charlie a stat într-o tăcere apăsătoare un timp îndelungat. Până la urmă s-a prăbușit în brațele lui Bryan plângând în hohote în timp ce încerca să găsească cuvintele potrivite pentru a descrie abuzul prin care trecuse în închisoare. Un copil zdrobit, zdrobit și mai mult datorită unui sistem de justiție care nu a reușit să îl protejeze.

Totuși, pe lângă istorisiri despre nedreptate, cartea este presărată cu povești pline de putere despre har. Povești despre familii precum familia Jennings, care l-a adoptat pe Charlie ca și cum ar fi fost propriul lor copil - l-au ajutat să obțină un certificat de echivalare a studiilor în detenție, l-au finanțat în timpul colegiului și i-au devenit o a doua familie. Povestiri despre oameni nevinovați care au fost scăpați de pedeapsa capitală datorită pledării lui Bryan, povestiri despre speranța pierdută și speranța regăsită. Fiecare povestire ne cheamă să recunoaștem că nu putem deveni mai umani dezumanizându-i pe ceilalți; și că modul în care îi tratăm pe cei săraci și condamnați arată cine suntem cu adevărat.

În ziua în care va înceta să ne pese de suferința omenirii ne vom pierde propria umanitate.

Care este nedreptatea care te mișcă? Poate fi chinul copiilor refugiați Rohingya, separați de familiile lor, într-una din crizele umanitare cu rata cea mai mare de agravare din lume. Poate fi suferința imigranților și a refugiaților vânduți ca sclavi în Libia, sau a celor aproximativ 830 de femei care mor în fiecare zi în lume datorită complicațiilor în sarcină și la naștere. Nedreptatea care te sensibilizează poate să fie și mai aproape de casă: în comunitatea ta, la școală, la locul de muncă, la biserică.

După ce îl vezi pe Bryan la lucru în Numai Har vei fi provocat să descoperi care este lucrul de care îți pasă ție, să îți sufleci mânecile și să dai ceea ce poți.

Acestea fiind spuse, dreptatea socială nu este un scop în ea însăși. Singura soluție de durată la nedreptate este lucrarea Evangheliei pentru schimbarea inimii omului, și a doua venire a lui Hristos pentru a pune capăt tuturor răutăților. Totuși, atâta timp cât trăim de partea aceasta a cerului, avem o lucrare de făcut. Suntem chemați să predicăm Evanghelia atât în cuvânt cât și în faptă, să fim gura, mâinile și picioarele lui Isus: „Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău.” Isaia 58:6-7

A trăi o viață plină numai de har este într-adevăr a merge pe urmele lui Isus.

„Lucrarea mea cu cei săraci și închiși m-a convins că opusul sărăciei nu este bogăția; opusul sărăciei este dreptatea. Până la urmă am ajuns să cred că adevărata măsură a dedicării noastre pentru a face dreptate, caracterul societății noastre… nu poate fi cuantificat prin modul în care ne purtăm cu cei bogați, puternici, privilegiați și respectați. Adevărata măsură a caracterului nostru este modul în care îi tratăm pe cei săraci, defavorizați, acuzați, încarcerați și condamnați.” Numai Har, p. 18.


Thando lucrează în cadrul programului pentru sănătatea mamei și a copilului la Centrul de cercetare pentru dezvoltare internațională din Canada (IDRC). Ea a avut privilegiul de a sluji în cadrul lucrării de tineret și în lucrarea din campusurile universitare pe parcursul ultimilor zece ani. Este un cititor avid și crede în puterea cărților de a lărgi și îmbogăți mintea și sufletul.