Tags


La mijlocul drumului.

16th February 2018

click for English click for Italian click for Portuguese click for Romanian click for Spanish
Acest articol este al nouălea din seria „Capcane ale creștinismului”. Bazându-se pe citate din Calea către Hristos, scopul seriei este să analizeze neînțelegeri cu care mulți se întâlnesc în mod obișnuit în umblarea creștină. Cred că vei fi provocat de acest articol…—Editorul

Se îndreptau către o viață nouă în Statele Unite ale Americii. Pentru mulți acesta era începutul unei călătorii pentru a-și atinge visul de îmbogățire, onoare și confort. În 1912, 2.224 de emigranți din Marea Britanie, Irlanda, Scandinavia și din alte locuri din Europa s-au îmbarcat pe RMS Titanic. Pe data de 14 aprilie 1912, la 11:40pm, Titanicul a lovit un iceberg și la ora 2:20am Titanicul, vasul „imposibil de scufundat”, a dispărut în apele Oceanului Atlantic de Nord. Peste 1500 de pasageri au murit, fără să mai ajungă să vadă bogăția, onoarea și confortul la care sperau. Au ajuns doar până la mijlocul drumului!

Istoria Titanicului este o avertizare că nimeni nu se află în siguranță. Dezastrul poate fi doar la un moment distanță de victima care nu bănuiește nimic. Nu știu cât de mulți oameni de pe Titanic erau consacrați lui Dumnezeu. Dar de un lucru sunt sigur: mulți au murit și speranța învierii pentru ei se găsește numai în Hristos.

Astăzi milioane de oameni își plănuiesc cariera și se străduiesc să își asigure viitorul lor și familiilor lor.

Totuși adevărata siguranță o putem găsi numai în Cuvântul lui Dumnezeu și mergând pe urmele lui Hristos.

În cartea Calea către Hristos, Ellen White spune „Mamona este încă idolul multora. Iubirea de bani, dorinţa de îmbogăţire constituie lanţul de aur care-i leagă de Satana. Renumele şi onorurile lumeşti sunt idolii la care se închină alţii. O viaţă egoistă şi comodă şi fuga de răspundere sunt idolii altora.” Calea către Hristos, p. 44.

Bogăție, reputație și confort egoist au fost lucrurile pe care mi le doream cândva. Într-adevăr ne dorim deseori aceste lucruri pentru că așa vedem la alții că au și că fac. Tatăl meu obișnuia să îmi spună „Nu te uita la ceea ce au alții pentru că nu știi ce au făcut ca să obțină acel lucru.” Aceasta era una din zicerile înțelepte pe care mi le-a repetat de multe ori.

Pe măsură ce am crescut și am câștigat mai multă experiență de viață, am văzut că a avea totul aduce nefericire, pentru că fără Hristos nu ai de fapt nimic.

Dacă îți petreci întreaga viață având ca scop să ajungi pe vârful muntelui tău, te-ai întrebat vreodată: „Ce voi face când ajung acolo?” sau „Ce voi face după?”. Cu siguranță nimeni nu își dorește să o ia în jos. Există o singură Persoană care îți poate da adevărata fericire chiar și atunci când îți atingi țintele în viață, și aceasta este Isus Hristos.

Aceasta mă duce cu gândul la muntele pe care poate că vrei să urci sau marea de experiențe de viață pe care vrei sa navighezi. Vor aduce aceste lucruri glorie și onoare Creatorului tău și te vor apropia mai mult de El? Dacă nu, te îndemn fierbinte să îți reconsideri poziția. Isus a spus astfel,
„Tot așa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.” Luca 14:33. Dumnezeu dorește ca inima, mintea și lucrările tale să îi fie consacrate Lui. El își dorește slujirea ta totală.

„Noi nu putem fi jumătate ai lui Dumnezeu şi jumătate ai lumii. Nu putem fi copii ai lui Dumnezeu, dacă nu suntem cu totul ai Lui.” Calea către Hristos, p. 44.

Punctul în care se poticnesc mulți este faptul că pentru a primi asigurarea că sunt acceptați de Dumnezeu trebuie să trăiască prin credință și să Îl caute pe Dumnezeu cu toată inima lor. Ellen White a spus „Întrebarea multor inimi pline de mândrie este: „De ce este oare nevoie să vin la pocăinţă, să mă umilesc, înainte de a avea asigurarea primirii mele de către Dumnezeu?” Calea către Hristos, p. 45.

Isus a venit ca om și ne-a lăsat un exemplu pe care să îl urmăm. Îmi aduc aminte de școala primară când foloseam hârtie de calc. Profesorul ne arăta o imagine perfectă pe care să o copiem și noi încercam apoi să facem asta. În mod similar, Isus ne-a lăsat imaginea perfectă pe care să o copiem - viața și cuvintele Sale. Totuși, numai prin puterea Sa vom reuși să facem voia lui Dumnezeu.

Cu mai mulți ani în urmă studiam Biblia cu un tânăr. Avea succes în viață dar își pusese niște ținte care îl separau de Dumnezeu. Am petrecut timp arătându-i din Cuvânt cât de mult îl iubește Mântuitorul, dar până la urmă a spus că nu vrea să mai studieze din Biblie. La câteva luni după această decizie, tânărul a venit la biserica mea și a început să se plimbe pe trotuarul din față. L-am văzut și l-am strigat. A venit la mine cu buzele tremurând și cu lacrimi în ochi, spunându-mi, „Simt că îmi pierd mintea”. L-am implorat să vină la Dumnezeu, dar nu a vrut. Nu l-am mai văzut niciodată. La fel ca Titanicul, mulți se vor scufunda sub valurile mărilor reci pe care această lume le aduce în experiențele vieții. Dar dacă Petru a putut fi ridicat atunci când se scufunda, și noi putem.

Să parcurgem drumul complet până la Dumnezeu cu o inimă consacrată, pentru că dacă mergi numai până la jumătate nu este îndeajuns.

Craig Gooden este în prezent directorul centrului de evanghelizare PEACE și lucrător biblic în Conferința Anglia de Nord a Bisericii Adventiste. Se bucură să împărtășească Evanghelia cu alți oameni, și îi place să petreacă timp cu soția lui Farida și fiul lor Izraël.