Tags


Glasul lui Dumnezeu

11th January 2016

Dumnezeu are un glas, o voce care poate fi auzită așa cum te-aș auzi eu pe tine dacă am fi în aceeași încăpere și m-ai striga. Dumnezeu și-a folosit glasul pentru a crea cerul și pământul. El l-a folosit atunci când a vorbit lui Adam și Eva după ce au făcut ce nu trebuiau să facă. Dumnezeu și-a folosit glasul pentru a-i chema pe Noe, Avraam și Moise să împlinească planurile Sale. Există chiar și un verset biblic care îl descrie pe Dumnezeu și spune că se bucura pentru poporul Său cu mare veselie (Țefania 3:17).
Când trecem în Noul Testament, Îl vedem pe Dumnezeu că își folosește corzile vocale din nou, în mai multe locuri. El a vorbit la botezul lui Isus și la schimbarea la față a lui Isus. Toate acestea ne arată că Dumnezeu are voce și că El știe cum să vorbească cu glas tare.

Ai fost vreodată în situația în care să îți fi dorit ca Dumnezeu să îți vorbească cu glas tare? Poate că ai avut de luat o decizie grea. Poate te întrebai ce școală să alegi, ce să faci cu relația ta, ce să faci pentru a învinge dependențele sau de ce este bolnav tatăl/mama/copilul/fratele. Poate pur și simplu te-ai simțit slab și neputincios și te întrebai dacă mai ai pentru ce să trăiești. Sau l-ai auzit pe Isus că te cheamă și doar ai vrut ca El să îți spună exact unde și cum ar vrea să Îi slujești.

Și atunci poate te întrebi: „De ce nu își folosește Dumnezeu glasul când am cea mai mare nevoie?” Și eu m-am întrebat de câteva ori de ce nu îmi vorbește Dumnezeu astfel. Desigur, Dumnezeu îmi pune lucruri în inimă tot timpul. Dar uneori sunt încăpățânată și atunci procesul prin care Dumnezeu lucrează la inima mea și îmi transmite un mesaj audibil, ca de exemplu: „Zippora, vreau să faci asta și asta” este mult mai lung decât ar trebui.

Dar recent, mi-a venit în minte o idee la care nu m-am gândit înainte. Isus era foarte apropiat de Tatăl Lui. Uneori, El petrecea nopți întregi în rugăciune. Isus îl cunoștea personal pe Tatăl și Tatăl îl cunoștea personal pe Isus. Ei erau (și sunt) una. Așa că, dacă ar exista o persoană care să Îl audă pe Dumnezeu vorbindu-i în cele mai grele chinuri, acea persoană ar fi Isus, nu-i așa? Dacă a existat un moment în care să ne așteptăm să facă acest lucru, atunci acel moment a fost când Fiul preaiubit i-a cerut Tatălui: „Tată, dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu!” Care a fost răspunsul la această cerere?
Când Isus, în Ghețimani, transpirând cu broboade de sânge și știind că urma să fie vândut unor oameni care aveau să îl umilească, să abuzeze de El și să Îl omoare, a îngenunchiat pentru a se ruga pentru toate acestea, care a fost răspunsul Cerului?

Tăcere.
Tăcere asurzitoare.

Nici un glas din cer de data aceasta. Nici un înger care să cânte. Iată-L pe Isus, în momentul cel mai critic și nici Lui nu i se dă să audă glasul lui Dumnezeu. La fel ca nouă celorlalți. Dar acest lucru nu Îl descurajează. Îl vedem pe Isus că face o pauză scurtă, dar apoi se întoarce pe genunchi și rostește aceeași cerere: „Tată, există o altă cale în afară de aceasta?” Din nou, nici un glas. Dar când Isus s-a întors la rugăciune, s-a întâmplat ceva. Dumnezeu a trimis un înger din cer să Îl întărească pe Isus. După acest moment, Îl vedem pe Isus că se ridică, își adună prietenii și este gata să înfrunte coșmarul Lui.

Tăcerea nu a fost un motiv destul de puternic pentru ca Isus să renunțe și să se depărteze de Dumnezeu. El nu a concluzionat rapid că doar pentru că nu a auzit glasul lui Dumnezeu vorbindu-I ca mai înainte, lui Dumnezeu nu îi mai păsa. El s-a întors la rugăciune și acolo a găsit putere și curaj. Dumnezeu vorbise inimii Lui. Și pentru un păcătos distrus, ca și mine, iată lecția: biruirea temerilor cele mai rele și primirea unui răspuns la întrebările vieții din partea aceasta a veșniciei nu se găsește în glasul lui Dumnezeu care poate fi auzit sau într-un răspuns imediat. Noi trebuie să înțelegem că rugăciunea e mai mult decât a vorbi dormitorului tău gol. Rugăciunea înseamnă acces la tronul singurului Dumnezeu înțelept. Rugăciunea înseamnă predarea voii noastre lui Dumnezeu, permițându-I să ne dea putere. Înseamnă a nu renunța după prima rugăciune și a nu-L lăsa pe Dumnezeu până nu te binecuvântează. Înseamnă a știi cum te-a condus în trecut, ca să te poți încrede în El că te va conduce și în viitor.

Mă rog ca această relatare a suferințelor lui Isus să ne aducă aminte că El este exemplul nostru în toate lucrurile. Dacă Isus a putut trece prin toate acestea, întărit prin rugăciune, fără a primi îndrumări care să poată fi auzite, atunci, prin tăria Sa, tu și cu mine putem obține biruința în situațiile noastre, prin rugăciune.

În rugăciune Dumnezeu va vorbi inimilor noastre poate nu în mod audibil, dar la fel de valoros. Isaia 41:10.