Tags


Chemați să fim purtători de poveri

17th January 2018

click for English click for Croatianclick for Italian click for Portuguese click for Romanian click for Russian click for Spanish

Acest articol este al optulea din seria intitulată „Capcanele creștinismului”. Subiectul abordat este binevenit pentru că ne aduce aminte de importanță purtării poverilor celor din jurul nostru! —Editorul

Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte. (Proverbe 12:25)

Multe suflete curajoase sunt asaltate teribil de ispite, aproape gata să se prăbuşească în conflictul lor cu sine şi cu puterile răului. Nu descuraja un astfel de suflet în lupta lui cea grea. (Calea către Hristos, p. 120)

Dumnezeu dorește ca noi să ne încurajăm unii pe alții. Ar trebui să lucrăm spre înălțarea celuilalt, nu spre ruina lui. În Evrei 10:24 Biblia spune, „Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune… să ne îndemnăm unii pe alţii şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.”

Să presupunem că un student are foarte puțini bani. Diavolul îl tentează cu autocompătimirea pentru a ajunge să-și plângă de milă. Ar putea deveni gelos pe ceilalți. Să mai luăm un exemplu, o tânără care nu își poate găsi de lucru. Pe ea diavolul o ispitește să accepte o imagine greșită despre ea însăși, să creadă că nu este valoroasă și apreciată decât dacă reușește să își găsească o ocupație. Acesta este un atac al vrăjmașului nostru (vezi 1 Petru 5:8).

Este o parte din strategia lui aceea de a se folosi de conștiența faptului că ceva ne lipsește.

Așa cum spune Ellen White, aceasta este o capcană în care cădem. Când cineva este încercat și noi descurajăm acea persoană, pierdem din vedere o trăsătură esențială. Empatia. Aceasta este abilitatea de a înțelege și a împărtăși simțămintele celuilalt. Este un talent pe care trebuie să îl dezvoltăm. Ellen White afirmă,

„În prietenia ta cu alţii, aşază-te în locul lor. Pătrunde în simţămintele lor, în greutăţile lor, în dezamăgirile lor, în bucuriile şi întristările lor. Identifică-te cu ei, apoi poartă-te cu ei aşa cum ai dori să se poarte ei cu tine, dacă ar fi să schimbi locul cu ei.” (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 134-135).

În mod natural ne lipsește această abilitatea de a empatiza. Suntem concentrați mai degrabă pe noi înșine decât pe binele celor din jurul nostru.

Să luăm în considerare exemplul Domnului Isus. El a prevăzut lupta noastră cu păcatul. Plin de milă, El S-a identificat cu noi și a venit în ajutorul nostru în lupta împotriva puterilor întunericului. Când ne concentrăm atenția asupra comportamentului Său față de noi, observăm grosolănia din modul în care ne purtăm unii față de ceilalți. Suntem aspri și critici pentru că nu înțelegem durerea și povara pe care ar trebui să le purtăm.

Imaginează-ți durerea din căminul lui Iov. El și soția lui au pierdut fiecare lucru care le era drag. Veștile zguduitoare despre pierdere, moarte și distrugere încă stăruie în aer. Deodată, Iov se îmbolnăvește foarte grav. Își ia un ciob de lut cu care să se scarpine în timp ce stă în cenușă. La ce se gândește? Cum se simte oare? Mi-l imaginez dărâmat și zdrobit. Inima lui plânge cu lacrimi mute. Este obosit. Și tot trupul îl doare. Dacă ai fi în locul lui, ce ți-ai dori să îți spună altcineva sau cum ți-ai dori să se poate cu tine? Lupta lui este aspră. Iov se luptă cu planurile lui Satana. Are nevoie disperată de sprijin spiritual și încurajare. Haideți să ascultăm ce spune soția lui: „Tu rămâi neclintit în neprihănirea ta! Blestemă pe Dumnezeu, și mori!” (Iov 2:9). Ea devine instrumentul lui Satana, pentru că nu a reușit să își întărească soțul. Cuvintele ei îl ispitesc să renunțe. Acesta este lucrul pe care îl dorește vrăjmașul.

Mai avem exemplul unui mare profet. El se găsea într-un impas grav. După ce omorâse pe vrăjmașii lui Dumnezeu, s-a dat un decret de moarte chiar pentru el. Fuge să își scape viața. Ilie este istovit, obosit și înspăimântat (vezi 1 Împărați 17:3). Care este lucrul pe care și-l dorește? Își dorește să moară! Dar răspunsul lui Dumnezeu este extraordinar. Îl trimite pe îngerul Său ca să îl întărească. Mai întâi îngerul îl atinge. A fost o atingere blândă care a ajuns până la sufletul lui Ilie. Apoi îl îndeamnă să mănânce ceva, arătându-i că se îngrijește de nevoile fizice. Mă uimește că Dumnezeu este atât de atent și grijuliu cu cei slabi, îngrijorați sau deprimați. Aceasta este dragostea autentică.

Extragem o lecție practică din aceste exemple.

„Cei care duc bătălia vieţii în condiţii foarte nefavorabile pot fi întăriţi şi încurajaţi prin mici atenţii, care nu costă decât efortul de a iubi. Pentru astfel de persoane, faptul de a-şi simţi mâna prinsă întru ajutor de către un prieten adevărat valorează mai mult decât aur sau argint. Cuvintele pline de bunătate sunt tot atât de binevenite ca şi zâmbetul îngerilor.” (Divina vindecare, p. 158)

Acum aș dori să mă adresez fiecărei persoană care trece printr-o luptă. Scriptura spune, „Duhul omului îl sprijină la boală; dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica?” (Proverbe 18:14)

„Pe paginile memoriei există istorii triste, care sunt păzite cu sfinţenie de ochi curioşi.” (Divina vindecare, p. 158)

Nu știu greutățile prin care treci în aceste momente. Totuși, a existat cândva o perioadă întunecată când sufletul meu era zdrobit. Mulțumesc Domnului că El mi-a trimis o femeie creștină care mi-a inspirat credință și curaj. Ea m-a ajutat să rămân pe cale și să mă ridic din nou (Proverbe 24:16).

De aceea părtășia creștină este atât de importantă; ne întărește.

Înconjoară-te de oameni care cred în Dumnezeu. Când simți că ești un eșec total, ai nevoie de o demonstrație puternică a credincioșiei lui Dumnezeu. Stai înaintea Cuvântului Său ca să realizezi cine ești în ochii Lui. Dumnezeu te iubește. Nu ești singur în mijlocul acestor probleme. Meditează la Isus Hristos răstingnit. El dorește ca tu să crezi cuvintele Sale,

Eu nu te voi uita cu niciun chip: Iată că te-am săpat pe mâinile Mele, și zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei! Niciodată nu te voi părăsi. (Isaia 49:15b-16, Evrei 13:5)

Cred că Dumnezeu trebuie să ne curățească buzele (Isaia 6:6-7). De multe ori am eșuat în a ne încuraja unii pe ceilalți. Pavel spune, „Purtați-vă sarcinile unii altora și veți împlini astfel legea lui Hristos.” (Galateni 6:2). „În smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora.” (Filipeni 2:3-4).

În încheiere vreau să îți adresez aceste trei întrebări:

Îți dorești să renunți la obiceiurile care îi rănesc pe ceilalți?

Vei renunța la cuvintele nepotrivite, prin harul lui Dumnezeu?

Dorești să urmezi exemplul lui Isus în modul în care se purta cu oamenii împovărați și deprimați?

El ne va învăța, și pe mine, și pe tine, cum să îi iubim pe ceilalți cu adevărat. Și prin harul Său vom fi transformați ca să reflectăm caracterul Său frumos.

Scris de Shaina Strimbu