Tags


Ar trebui adventiștii de ziua a șaptea să sărbătorească Crăciunul?

24th December 2015

Mulți adventiști pe care i-am întâlnit se opun într-un fel sau altul sărbătoririi Crăciunului. Unii se bazează pe ideea că în Scriptură nu este menționat Crăciunul și că acesta a intrat în tradiția creștină ca o înlocuire a unei sărbători păgâne. Alții privesc la modul în care lumea sărbătorește Crăciunul și sunt consternați văzând consumerismul, frivolitatea și de lăcomia de care se dă dovadă adesea în sărbătorirea Crăciunului. Deși acestea sunt niște preocupări întemeiate, întotdeauna am fost fascinat de ce a avut de spus Ellen White despre acest subiect:

„Deoarece ziua de 25 decembrie este sărbătorită pentru a comemora nașterea Domnului Hristos, deoarece copiii au fost învățați prin cuvânt și exemplu că aceasta a fost cu adevărat o zi de veselie și bucurie, vă va fi foarte dificil să treceți peste ea fără a-i acorda o anumită atenție. Ea poate fi folosită pentru a servi unui scop foarte bun.” – Căminul adventist, 478.

„Sărbătorile se apropie cu grabă mare, aducând în atenție cadourile care trebuie făcute, iar tinerii și bătrânii deopotrivă, studiază ce anume ar putea oferi prietenilor lor ca simbol, amintire a afecțiunii pe care le-o poartă. Este plăcut să primim un dar, oricât ar fi de mic, de la aceia pe care îi iubim. Este o asigurare că nu suntem uitați și se pare că ne leagă un pic mai mult de aceștia. Este bine să ne oferim unul altuia simboluri ale iubirii, ca amintire, dacă prin aceasta nu Îl uităm pe Dumnezeu, cel mai bun prieten al nostru. Trebuie să oferim daruri care să se dovedească de un real folos primitorului. Eu aș recomanda cărți care să fie de ajutor în înțelegerea Cuvântului lui Dumnezeu sau care să ne mărească dragostea față de acesta. Oferiți ceva ce poate fi citit în aceste lungi seri de iarnă.” – Căminul adventist, 479.

”Dumnezeu ar avea plăcere dacă de Crăciun fiecare comunitate ar avea un pom de Crăciun, în care să fie agățate daruri, mari sau mici, pentru aceste case de închinare. Ne-au sosit scrisori în care suntem întrebați: E bine să avem pom de Crăciun? Nu va fi aceasta în felul lumii? Noi răspundem: puteți să faceți cum face lumea, dacă aveți tragere de inimă să faceți așa sau s-o faceți într-un mod deosebit de lume, dacă este posibil.” – Căminul adventist, 482.

Dacă stăm să ne gândim, cel mai probabil Isus nu s-a născut pe data de 25 decembrie. Biblia nu ne spune nimic cu exactitate despre data nașterii lui Hristos. Acest eveniment nici măcar nu a avut loc o dată cu începerea anului 1 d.Hr., ci cel mai probabil în anul 4 î.Hr. Da, și eu cred că ziua de Crăciun, 25 decembrie, a fost aleasă pentru a înlocui o sărbătoare păgână.

Dacă această dată nu este adevărata Lui zi de naștere, de ce să o sărbătorim? Ceea ce este adevărat este nașterea lui Hristos. Și deși nu ni se spune exact când a avut loc acest eveniment, știm că este demn de a fi sărbătorit. Îngerii au cântat, păstorii s-au închinat și Însuși Dumnezeu a folosit cerurile pentru a-i îndruma pe toți cei care căutau din toată inima Betleemul. (E adevărat, magii nu au sosit exact în ziua nașterii lui Hristos, ci la scurtă vreme după – compară Mat. 2:7, 16 și Luca 2:21-24).

Cu adevărat, întruparea lui Dumnezeu, venirea Lui în trup, este o licărire extraordinară și unică a caracterului lui Dumnezeu. Hristos „n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob” (Fil. 2:6-7). Îngerul i-a spus păstorului: „Vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul” (Luca 2:10-11). Dacă bucuria nașterii lui Hristos este pentru tot norodul, atunci este potrivit să avem o sărbătoare pentru a comemora acest moment. Unii susțin că moartea și învierea lui Hristos sunt mai importante decât nașterea Sa, privind la istoria mântuirii, dar comparând importanța acestor evenimente este ca și cum am întreba ce aripă îi este mai folositoare unei păsări pentru a zbura. Isus nu ar fi putut muri pentru noi fără să devină ca noi. În întruparea Sa putem observa câteva trăsături ale caracterului lui Dumnezeu: generozitate fără limite, dragoste și umilință. Iar faptul că există o zi în care biserica își aduce aminte și arată altora ce este dragostea lui Dumnezeu pare cel mai potrivit răspuns la ce a făcut El pentru noi.

Atunci ce ar trebui să facem de Crăciun?

Prima venire a lui Hristos a însemnat bucurie pe pământ – așa că amintindu-ne de venirea Lui, noi ar trebui să fim bucuroși. Acesta a fost un dar nemeritat dat omenirii – așa că poate nici noi nu exagerăm dacă dăm daruri nemeritate semenilor noștri. Venirea Lui a fost un dar pentru cei săraci și în nevoie – așa că este în spiritul Crăciunului să îi ajutăm pe cei săraci. (Este important ca întotdeauna să îi ajutăm pe cei sărmani. În special nu de Crăciun. Toți oamenii îi ajută pe cei sărmani de Crăciun.) Nașterea Lui a fost proclamată de păstori și magi – poate că este o ocazie bună să proclamăm acest eveniment și astăzi.

De Valentin Zywietz