Tags


Amânarea de a răspunde convingerii: Pericolul continuu al creștinilor

28th September 2016

click for English click for Croatian click for French click for German click for Italian click for Romanian click for Russian click for Spanish

Acest articol este al patrulea dintr-o serie intitulată „Capcanele creștinismului”. În această serie diferiți autori explică greșeli de înțelegere cu care se întâlnesc de multe ori în experiența lor cei care sunt creștini sau care doresc să fie creștini. Aceste „capcane” se găsesc în citate din cartea Calea către Hristos în care autoarea explică luptele cu care „mulți” se confruntă. Citatul pentru articolul de față este: „Nu lăsaţi la o parte lucrarea de părăsire a păcatelor şi de căutare a curăţiei de inimă prin Domnul Hristos. Aici au greşit mii şi mii de oameni spre pierzarea lor veşnică.” Calea către Hristos, pagina 32. „Mulţi caută să-şi liniştească conştiinţa tulburată gândind că pot schimba cursul vieţii lor rele atunci când doresc să facă acest lucru, că pot să trateze cu uşurinţă invitaţiile harului lui Dumnezeu şi totuşi să fie din nou impresionaţi de ele.” Calea către Hristos, pagina 33.—Editorul.

Nevoia urgentă de a răspunde convingerii se adresează direct inimii neconvertite, celor care nu au decis încă să fie creștini. Dar vocea conștiinței nu își încetează lucrarea atât timp cât sufletul nu s-a hotărât să Îl accepte pe Hristos. Decizia de a-L urma pe Hristos trebuie reînnoită în mod continuu. Așa că aceste citate se aplică și celor care declară că Hristos este deja Mântuitorul lor. De aceea Ellen White avertizează în continuarea capitolului, într-unul din citatele cele mai sobre din Calea către Hristos: „Chiar numai o singură trăsătură rea de caracter, o singură dorinţă păcătoasă cultivată perseverent vor face, în cele din urmă, fără efect puterea Evangheliei.” Calea către Hristos, pagina 34.

În 2016, mai mult de 8,5 milioane de oameni vor muri de cancer (aproximativ 24.000 de oameni zilnic). Cercetări recente sugerează că aproximativ 80–90% din aceste cazuri de cancer ar putea fi prevenite de factori care țin de stilul de viață sau de diagnosticarea precoce. În ciuda informațiilor pe care le avem despre efectele dăunătoare ale fumatului, o treime din aceste decese datorate cancerului încă sunt atribuite fumatului. Putem concluziona cu ușurință: Numai teama și cunoștința nu îi împiedică pe oameni să urmărească modele greșite de comportament.

Dar ce îi determină pe oameni să se complacă într-un comportament care le aduce boală și suferință sau poate chiar moarte?
Probabil că faptul că acel comportament nu pare chiar atât de rău, și îți promite ceva—o dorință adâncă pare că e împlinită, cel puțin temporar. Aceasta îmi aduce aminte de citatul faimos al lui Blaise Pascal despre golul în formă de Dumnezeu:

Ce altceva proclamă această dorință puternică și acest sentiment de neajutorare dacă nu faptul că a fost cândva în om o fericire adevărată, din care acum a mai rămas doar urma și locul gol? Pe acesta el încearcă în zadar să îl umple cu tot ce există în jurul lui… din moment ce acest abis infinit poate fi umplut numai cu un obiect infinit și imutabil; cu alte cuvinte Dumnezeu Însuși.—Blaise Pascal, Pensées VII, 425.

Deoarece fiecare persoană caută împlinire și sens, fie conștient sau inconștient, acestă dorință trebuie îndeplinită cumva. În acest sens, citim în Cuvântul lui Dumnezeu: „A pus în inima lor chiar și gândul veșniciei.” Ecl. 3:11. Deci există ceva în inimile noastre care are nevoie disperată să fie umplut. Eu am încercat să umplu acest dor profund după un sens adevărat în viață cu tot felul de comportamente distructive; din care majoritatea creează dependență. Această conduită distructivă întotdeauna urmărește unul din cele trei modele comune de păcătuire, descrise în Biblie: pofta firii (pofta păcătoasă a cărnii), pofta ochilor (lăcomia) și mândria (vezi 1 Ioan 2:16). Aceste lucruri pot fi satisfăcute încrezându-ne în noi înșine sau într-un idol. Înfăptuirea lor aduce plăcere; de fapt, Biblia nu neagă partea plăcută a păcatului (Evrei 11:25), dar arată în mod clar unde conduce: la moarte (Rom. 6:23). Problema este că multe din aceste comportamente nu par și nu sunt simțite ca fiind rele la prima privire, și ar fi bine să le demascăm.

Astăzi mai mult ca oricând înainte putem înțelege capacitatea uriașă a creierului uman de a învăța comportamente, atât bune cât și rele, prin gânduri repetate și prin înfăptuirea lor. Aceste căi neurologice învățate compun în cele din urmă esența a ceea ce suntem—caracterul nostru. Deaceea este nevoie de un efort considerabil pentru a ne dezvăța de comportamente practicate pentru mult timp.

Să presupunem că tu ai fi diavolul și nu ai dori ca o persoană să realizeze adevărata ei condiție, ce ai face? Bineînțeles, i-ai introduce gânduri și modele de comportament care la prima vedere par să satisfacă perfect această dorință profundă, și care nu fac niciun rău imediat. Ele tind să ademenească, să întărească eul și să scadă disponibilitatea de a-L lăsa pe Dumnezeu să domnească în inima ta. Totuși rareori aceste lucruri încep în mod vizibil! Adevărata păcătoșenie a păcatului nu este răul aparent așa cum e portretizat într-o imoralitate brutală și îngrozitoare. Pericolul mai mare este practicarea păcatului fără a-l considera păcat, o stare care îi ține pe oameni orbi față de adevărata lor condiție—iar oamenii excelează în practicarea multor astfel de comportamente! Astfel căile neurologice sunt întărite și schimbarea devine tot mai dificilă.

„Cel mai puternic bastion al viciului în lumea noastră nu este viaţa nelegiuită a păcătosului abandonat sau a unui paria degenerat; este acea viaţă care pare altminteri virtuoasă, onorabilă şi nobilă, dar în care este nutrit un păcat, în care este îngăduit un viciu.” Educație, pagina 150.

Încrederea noastră în propriile acțiuni virtuoase, compararea cu ceilalți și judecarea propriei condiții ca fiind „de fapt nu chiar atât de rea” este una din cele mai mari capcane. De-a lungul anilor omul ajunge să practice aceste modele comportamentale de a-și clasifica păcatele ca neimportante și de a crede că este ușor să le învingă dacă se luptă împotriva lor îndeajuns de hotărât, mai târziu în viață. Aceasta este numai auto-amăgire! Ani de amânare a deciziilor importante și de bătătorire a unor căi neurologice pecetluiesc un caracter care nu mai poate fi schimbat ușor. Lipsa unor acțiuni hotărâte împotriva comportamentelor păcătoase te va îndrepta către compromisuri, îți va scădea dorința după lucrurile spirituale și poate conduce la pierderea veșnică. Sună înfricoșător? Ei bine, teama poate și ar trebui să te pună în alertă—dar teama prin ea însăși nu poate fi mijlocul unei adevărate schimbări spirituale. Niciodată!

La început am afirmat că numai teama și cunoștința nu îi împiedică pe oameni să urmeze modele greșite de comportament. Adevărata bătălie începe când Îl lași pe Dumnezeu să lucreze în viața ta și să îți arate adevărata ta condiție; iar aceasta arată cam așa: Un moment de strigăt nerăbdător poartă haina zelului pentru adevăr. Pofta se deghizează în dragoste de frumos. Bârfa trăiește în costumul grijii și al rugăciunii. Setea după putere și control poartă masca conducerii biblice. Cel care se teme de oameni trece drept unul care face pace și are o inimă slujitoare. Acum înțelegem că adevărata soluție la problema noastră are nevoie de mai mult decât putere omenească; are nevoie de o putere transformatoare dinafară. Numai în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu și cu ajutorul Duhului Sfânt putem să ne privim așa cum suntem în realitate. Vorbește deschis cu Dumnezeu despre cele mai profunde dorințe ale tale—îți garantez că El îți va da pocăință adevărată și îți va umple inima cu pacea Sa statornică! Eu am experimentat acest lucru din nou și din nou: „Gustați și vedeți ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!” Ps. 34:8.

Cum să umpli golul în formă de Dumnezeu

Fii sigur, există un Dumnezeu cu adevărat iubitor care merită toată închinarea ta, care este demn să fie adorat și urmat, care îți dorește doar binele, și te încurajez să te prinzi cu toată inima de făgăduința Bibliei că „Mă veți căuta și Mă veți găsi.” Ier. 29:13. Dumnezeu, care ne iubește îndeajuns de mult încât să Îl sacrifice pe Fiul Său pentru răscumpărarea noastră, lucrează din greu pentru ca noi să ne vedem într-o lumină adevărată, așa încât să nu cădem în iluzia unei neprihăniri câștigate prin forțe proprii. El ne dăruiește o conștiență umilă a nevoii personale și o pace a minții adevărată și statornică prin remediul Său perfect pentru păcat: curățirea de orice murdărie și ticăloșie. Niciun caz nu este prea greu ca Dumnezeu să nu poată oferi vindecare. Dar trebuie să răspundem convingerii. De ce să nu îți predai inima întreagă lui Hristos chiar acum, fără să mai amâni și să întărești căile nervoase păcătoase, ci să Îl rogi să îți dea putere să te schimbi, să vorbești cu El și să guști și să vezi ce bun este Dumnezeu! Așadar, prietenul meu, „Ocupaţi-vă în mod sincer de mântuirea voastră! Fiţi tot aşa de zeloşi şi de stăruitori în aceasta, cum aţi fi dacă viaţa aceasta trecătoare v-ar fi în primejdie!” Calea către Hristos, pagina 35.

Andreas Binus este medic și co-director al ENAD.